(continuare)
poveste de Mihail Tănase
Ziua următoare, Coconuța, merse ca de obicei să dea fân și apă, Renilor. Moș Crăciun era acolo și zâmbea…
-Bravo, Coconuța… Iată, ai făcut și prima faptă bună, scăpând Renii de Păianjenul cu Colți de Fier… Dacă ai ști cât am încercat să-l prind, în câte seri l-am pândit, dar de fiecare dată, când se apropia miezul nopții, era făcut ca să adorm… De acum înainte Renii vor fi liniștiți, iar Fluturii de Noapte vor zbura liberi.
În fiecare zi, Coconuța, o ajuta pe Doamna Crăciun la corespondență, așa cum dăduse dispoziție Moș Crăciun. Citea scrisoarea și apoi îi spunea Doamnei Crăciun: țara, adresa, numele copilului și dorința acestuia. Doamna Crăciun nota cu mare atenție fiecare cuvânt în Catastiful Dorințelor.
Spiridușii aduceau cu roaba milioane de scrisori cu dorințe, venite din toate colțurile lumii. În felul acesta, scrisorile nu se terminau niciodată de pe birou. Seara, Catastiful Dorințelor pleca spre Atelierul unde Spiridușii trudeau de zor la producerea jucăriilor după dorința fiecăruia, notată în Catastif.
Astăzi este nevoie de tine în Atelier, Coconuța, să ajuți la producerea jucăriilor, o înștiință Moș Crăciun, dis-de-dimineață.
Coconuța era bucuroasă că în sfârșit avea să vadă Fabrica de Jucării a lui Moș Crăciun.
Când intră în Fabrică, Coconuța văzu o mulțime de Spiriduși care lucrau la asamblarea și împachetarea jucăriilor. Fiecare echipă de Spiriduși avea sarcina ei: o echipă făcea schițele jucăriilor, o altă echipă producea componentele, o altă echipă le asambla, iar ultima echipă împacheta cadourile și le punea în saci de diferite mărimi și culori.
Coconuța merse la echipa care producea echipamentele pentru jucării.
-Trebuie să construim o locomotivă din lemn. Taie scândura asta exact pe liniile trasate, îi zise un Spiriduș și îi puse în brațe o scândură mare pe care Coconuța abia o așeză pe masă.
Luă fierăstrăul și începu să taie scândura exact pe liniile trasate de proiectanți. Îi plăcea și era fericită că putea să contribuie la confecționarea jucăriilor pentru copii.
A muncit cot la cot cu Spiridușii până seara, când, în atelier a venit Moș Crăciun. Un Spiriduș îi aduse Moșului Locomotiva la care lucrase Coconuța.
-Foarte frumos… Iată, încă o faptă frumoasă ai făcut, Coconuța… Un copil v-a fi fericit datorită faptei tale…
Coconuța, se gândea acum, cum să scape Oamenii de Zăpadă de lăcomia Ursului Polar, care le mânca năsucurile din morcovi. După câteva zile îi veni o ideie.
Merse la bucătărie și luă cei mai mari și cei mai iuți ardei. Apoi, noaptea, când toți Spiridușii merseră la culcare și atelierul rămase gol, intră pe furiș și cu Acuarelele Fermecate ale Spiridușilor coloră ardeii în așa fel de jurai că sunt morcovi, nu ardei. Zâmbind, ieșii afară și fără să facă zgomot, puse fiecărui Om de Zăpadă câte un nas de ardei. ”Hai, Ursule rău ce ești, acum să te văd… O să te saturi de năsucuri de morcovi”, chicoti ea și intră în camera ei. (va urma)
Despre autor
