Plantarea copacilor la limita dintre proprietăți a stârnit dintotdeauna dispute între vecini. Fiecare cetățean are obligația de a respecta dreptul de proprietate al vecinului.
În ceea ce privește asigurarea unei bune vecinătăți, proprietarii fiecăruia dintre terenuri au datoria de a contribui la crearea unui gard care să delimiteze fiecare proprietate în parte, fiecare suportând în mod egal cheltuielile. Acest lucru se poate realiza prin acord între vecini, în cazul în care aceștia nu sunt implicați într-un conflict, iar în caz contrar se poate formula o acțiune în grănițuire cu scopul de a delimita proprietățile învecinate.
Toate aceste situații sunt clarificate în articolul 613 din noul Cod Civil, care specifică distanța minimă obligatorie pentru arborii plantați, dar și excepții ale cazului: “În lipsa unor dispoziţii cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii”.
Tot în articolul 613, alineatul 2, se precizează: “În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate”.
Ultima reglementare legală din noul Cod Civil are la bază drepturile vecinului deranjat, și anume: “Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său”.
