Înserarea aduce cu ea o melancolie subtilă. Soarele se retrage, iar cerul se îmbracă în nuanțe de portocaliu și violet. Toamna desenează icoane de ploaie pe geamuri și frunze. Este o vreme în care sufletele se deschid către tăceri și amintiri.

Frunzele cad ca petalele unei rugăciuni. Ploaia își țese firele de argint printre crengi, iar noi privim acest tablou bacovian. Toamna este un artist iscusit, desenează icoane de ploaie pe fiecare frunză. Cu fiecare picătură, simțim o binecuvântare, o curățare a sufletului.

În acest peisaj, noi suntem călători. Rătăcim printre frunzele căzute, ca niște fluturi în căutarea unui refugiu.

Mihail TĂNASE

Despre autor