Aici, la capătul cerului, ne-am lăsat ninși de petalele florilor. Erau ca niște amintiri ale primăverii, ca niște sărutări ale vântului. În fiecare petală, simțeam că sufletele noastre se contopesc, că timpul se oprește într-o clipă de eternitate.

Tot aici, visam împreună o ireală potecă. Era o cale secretă, ascunsă de ochii lumii. Pe această potecă, timpul încetinea, iar noi ne pierdeam în tainele iubirii. Era o călătorie către noi înșine.

La ceas târziu, drumul iubirii ne unea. Era o melodie ca o poveste care se desfășura în fiecare pas. În fiecare clipă, simțeam că iubirea noastră este o stea care nu se va stinge niciodată…

Mihail TĂNASE

Despre autor