S-a intâmplat, astăzi, în municipiul Alexandria, la intersecția străzilor Ghica cu Viitorului. Ne deplasam, ca de fiecare dată, pentru a duce ziarul la Francorom. Am semnalizat stânga, așa cum prevede legea, și ne-am asigurat că nimeni nu vine din spate. Însă, din neant, un imbecil, cu un hârb de mașină, și-a arătat mușchii. A depășit vreo patru autoturisme oprite regulamentar, în spatele nostru, și a dat drumul “la cai”, probabil să ajungă mai repede la destinație. Nu a observat că semenii lui, cel puțin patru la număr, mai proști, au redus viteza, au oprit pentru a face loc autoturismului din față, care intenționa schimbarea sensului de mers. Apoi, buff! O izbitură puternică, ce ne-a întors de unde plecasem. După câteva secunde de la impact, șoferul vinovat a venit, spășit, recunoscându-și vina. Mai mult, si alți conducători auto, dar și martorii oculari, nu au ințeles cum șoferul grăbit, cu niscai ani de experinență, s-a băgat în depășire, mai ceva ca un începător. Repet, în spatele mașinii noastre, erau cel puțin alte patru autoturisme. Adică, o coloană.
Neștiind ce să facem, în astfel de situație, cu toate că șoferul imprudent a insistat să încheiem o amiabilă, am sunat la 112. După vreo 10 minute de așteptare, la fața locului a ajuns un echipaj, format dintr-un domn ofițer și un tablagiu. Deși, ni se părea normal ca domnul ofițer să “ia taurul de coarne”, tablagiul, pe nepusă masă, a început să-și dea cu părerea. În zadar am încercat să-i expunem problema. A ținut-o pe a lui. Noi suntem vinovați. În susținerea afirmațiilor, tablagiul a scos un telefon și a făcut vreo două poze. Am încercat să-l convingem că șoferul vinovat, în opinia noastră, a depășit o coloană de mașini, vreo patru la număr, care erau oprite, pentru a ne da nouă voie să facem la stânga. Geaba. Tablagiul părea că e limitat, că nu înțelege mai nimic din spusele noastre. Despre ofițerul prezent, nimic de spus. Parcă era “mutulică” din Albă ca Zăpada. A tăcut mâlc.
Ulterior, am mers la secția de poliție din municipiul Alexandria. Și aici, lucrurile au evoluat la fel, dând impresia că oamenii legii acoperă adevărul. Sub pretextul că nu vede ce să scrie, partenerului nostru de accident i s-a permis să intre, la declarații, cu soția. În schimb, eu, în calitate de proprietar al mașinii, nu am primit acceptul să particip la “audieri”. Că așa a zis tablagiul. Ce a urmat, este lesne de înțeles. Noi suntem vinovați. Adică noi, care am dat semnal stânga, ne-am asigurat că nu vine nicio mașină, că în spatele nostru mai erau încă patru mașini oprite, pe semne ca șoferii au înțeles să respecte regulile de circulație, și vine un nemernic ce produce un accident, își recunoște vinovăția, iar tablagiul o ține pe a lui.
Despre ce s-a petrecut , în interior, și cum a încercat tablagiul, pe un ton ce nu face bine bine hainei de om al legii, să-l determine pe unul dintre șoferi să scrie “după dictare” , în edițiile viitoare.