Agricultura românească cunoaște încă o tranziție importantă în ceea ce privește subvențiile APIA pentru pajiști permanente. Un ordin publicat recent în Monitorul Oficial aduce modificări semnificative la criteriile de eligibilitate pentru plățile APIA, oferind fermierilor noi opțiuni pentru specii de plante care pot fi cultivate pe aceste terenuri. Aceste schimbări au potențialul de a influența modul în care fermierii aleg să utilizeze și să documenteze pajiștile permanente.
Ordinul publicat din 8 august în Monitorul Oficial, aduce ajustări esențiale “ordinului subvențiilor” nr. 80/2023 privind criteriile de eligibilitate pentru plățile APIA. Aceste modificări intră în vigoare și se adresează fermierilor care au solicitat subvenții pentru pajiști permanente. Noua măsură propune introducerea unor specii de plante suplimentare, precum stuf, papură și rogoz, care pot fi integrate în culturile de pajiști permanente.
Conform anexei 25 din ordin, definiția pajiștilor permanente se extinde pentru a include și aceste noi specii de plante, astfel: “r) «pajiști permanente» sunt terenuri folosite ca pășuni permanente și fânețe permanente, consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee cultivate sau spontane, inclusiv cele menționate în anexa nr. 25 la prezentul ordin…”
În plus față de schimbările în cultură, ordonanța aduce ajustări și în ceea ce privește documentele care atestă eligibilitatea pentru subvenții la pajiști. Printre modificări, se numără și introducerea cerințelor pentru documente privind depozitarea sau valorificarea fânului și a altor plante erbacee furajere, în cazul în care fermierii nu asigură încărcătura minimă de 0,3 UVM/ha. Aceasta trebuie realizată până la data de 15 octombrie a anului de cerere.
Fericiți sau critici, fermierii sunt acum chemați să se adapteze la noile cerințe documentare și la posibilitatea de a extinde gama de plante cultivate pe pajiști permanente.
Schimbările aduse de noul Ordin subliniază angajamentul autorităților de a menține subvențiile agricole în pas cu evoluțiile din sector. Noile specii de plante permise pentru culturile de pajiști permanente ar putea oferi o oportunitate pentru diversificarea producției și potențialul de a crește calitatea furajelor produse.
Pe de altă parte, cerințele sporite privind documentarea pot genera provocări pentru fermieri, care trebuie să găsească modalități eficiente de a colecta și prezenta documentele solicitate în cadrul termenelor impuse.
În final, aceste schimbări reprezintă un pas către adaptarea agriculturii la noile tendințe și nevoi, cu scopul de a încuraja dezvoltarea sustenabilă a sectorului și a asigura securitatea alimentară în România.
Claudiu DUMITRACHE