Erai ca o ploaie blândă, căzând din cer, acoperind depărtarea dintre noi. Privirile tale mă atingeau ușor, ca sărutările unei iubiri trecute. În fiecare clipire, simțeam că mă apropii de tine, că ne contopim într-un dans al sufletelor.

Dar tu erai și partea de lumină. În mijlocul ploii, razele soarelui se strecurau printre nori, ca să mă încălzească. Lumina ta era o promisiune, o călătorie către zori. În fiecare clipă, simțeam că mă înalț, că devin parte dintr-un univers mai mare.

Și în timp ce ploaia cădea, tu înmugureai trecerea. Erai ca o primăvară în sufletul meu, deschizând drumuri noi. În fiecare picătură, simțeam că renasc, că mă transform. Eram doi călători, două inimi care se întâlnesc într-un moment efemer.

Mihail TĂNASE

Despre autor