Fabrica de zahăr din Zimnicea – o ruină a democrației românești

Fabrica de zahăr din Zimnicea a fost una dintre cele mai importante unități industriale din județul Teleorman și din sudul României. Înființată în anul 1977, în plină epocă comunistă, fabrica producea zahăr din sfeclă de zahăr, o cultură tradițională în zona de câmpie a Teleormanului.

Fabrica avea o capacitate de producție de 1.200 de tone de zahăr pe zi și asigura locuri de muncă pentru peste 1.000 de angajați, dintre care mulți erau specialiști în domeniul zahărăriei.

Fabrica de zahăr din Zimnicea era considerată un model de performanță și eficiență, fiind dotată cu echipamente moderne și respectând standardele de calitate și siguranță alimentară. Fabrica exporta o parte din producția sa în țările din blocul comunist, dar și în Africa și Asia.

După așa zisa Revoluție din 1989, fabrica de zahăr din Zimnicea a intrat într-un proces de privatizare, care s-a dovedit a fi un eșec. În anul 1998, fabrica a fost preluată de o firmă italiană, care a promis să investească în modernizarea și dezvoltarea unității. Însă, după câțiva ani, firma italiană a intrat în faliment și a abandonat fabrica, lăsând-o în paragină și fără niciun angajat. Fabrica a fost vandalizată și jefuită de hoți, care au furat tot ce se putea vinde, de la utilaje și piese de schimb, până la cabluri și țevi. Clădirile fabricii au fost distruse de incendii și de intemperii, iar terenul a fost invadat de buruieni și gunoaie.

În prezent, fabrica de zahăr din Zimnicea este o ruină, care amintește de gloria și de drama industriei Românești falimentată de Guvernele post-decembriste din 1989. Oare, cu o bună gestionare a fabricilor pe care le-am moștenit unde s-ar fi aflat România în prezent?

Mihail TĂNASE