Din această zi, oamenii încep să se concentreze pe curățenia din case și gospodării, pentru ca totul să fie în ordine. Începe astfel o perioadă plină de tradiții de Paște foarte interesante, ce concentrează o doză ridicată de spiritualitate.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe. În după-amiaza Joii Mari se fac cele mai importante copturi de Paște: pasca, cozonacii și alte preparate . Cea mai importantă, pasca, se face din faină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sita deasă, și are, în mod tradițional, forma rotundă.

Potrivit tradiției creștine, începând cu Joia Mare și până la Rusalii, Iadul și Raiul sunt deschise, iar sufletele celor adormiți circulă libere. Tradiția spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la  vechile lor locuințe, unde rămân  până în sâmbăta dinainte de Rusalii.

În tradiția populară Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți.

Se obișnuiește să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne. Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morți, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.

Oamenii merg la biserică la Denia celor 12 Evanghelii, în care sunt amintite spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de taină la care s-a instituit taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei care voiau să-l ucidă.

La slujba din Joia mare sunt citite cele 12 evanghelii ale patimilor Mântuitorului. Procesiunea religioasă cuprinde Denia și Vecernia care sunt unite cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Sfânta si Marea Joi din Săptămâna Patimilor este ziua in care Domnul Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi si a instituit la Cina cea de Taina Sfânta Euharistie atunci când a spus: „Luați, mâncați acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi” si ”Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi, care pentru voi si pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.”

În Sudul țării, în Joia Mare, fetele obișnuiesc să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare  nod câte o dorință și dezlegându-le atunci când dorința s-a împlinit. Uneori, fetele își pun ața sub pernă seara, crezând că-și vor visa ursitul. Tot în Sud se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă.

În cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se vopsesc ouăle și în care credincioșii se împărtășesc, după ce s-au spovedit. Culoarea roșie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii. Tradiția populară spune că ouăle vopsite în Joia Mare și mâncate  in ziua de Paște apară de suferințe și necaz, iar coaja lor, îngropată în pământul pășunilor, apără vitele de deochi și de năpastă.

Ouăle au reprezentat un simbol important cu mult timp înainte de Nașterea lui Hristos. Acestea sunt o reprezentare a fecundității și echilibrului. În plus, la egipteni, oul era considerat simbolul eternității și al lumii, pornind de la forma sa rotundă, ce pare a nu începe și a nu se sfârși niciodată.

În creștinism, oul roșu a devenit simbolul caracteristic al Învierii Mântuitorului. Se spune că Maria, mama lui Iisus, l-a vizitat pe acesta cu un coș cu ouă, în timp ce era răstignit. Aceasta a lăsat la picioarele lui coșul, iar sângele ce picura din rănile lui Iisus a colorat ouăle, devenind roșii. Astfel, acestea reprezintă astăzi sacrificiul suprem al lui Hristos pentru omenire, dar și renașterea.

De-a lungul timpului, oamenii au ales să coloreze ouăle și în alte culori, precum galben, albastru, verde, sau chiar să deseneze modele unice. Dacă roșul simbolizează foc, sânge, dragoste și bucurie, galbenul reprezintă fericire, lumină și tinerețe. De altfel, verdele marchează natura și speranța, iar albastru, sănătatea și bunăstarea.

În plus, alături de această tehnică ce presupune vopsirea ouălor, mai există în România și tehnica încondeierii.

Această tehnică presupune un proces lung și bine pus la punct. Ouăle se spală bine, se șterg cu oțet pentru a fi degresate, apoi se fierb într-o baie de vopsea. Culoarea de fond se păstrează, apoi este folosită o pensula  pentru a le decora. Materialul folosit pentru a desena este ceara de albine topită. Ouăle se scufundă apoi succesiv în diferite băi de culoare: galbenă, roșie și neagră.

La final, oul se încălzește, iar cu ajutorul unei cârpe sunt îndepărtate straturile de ceară. Astfel, desenul va ieși în evidență. Pentru a-i oferi strălucire, acesta este uns cu grăsime sau ulei.

Două alimente sunt total interzise de tradiție în aceste zile, inclusiv în Joia Mare, chiar și pentru cei care nu țin postul efectiv: oțetul și urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înțepând-i rănile, și stropit cu oțet, pentru a-i provoca și mai multe usturimi. Mai mult, legenda spune că, atunci când a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oțet: de aici și obiceiul popular, care exclude cele două alimente de pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.

Adriana VENE

Despre autor