Te simt cum aluneci prin ochii fluturilor de noapte, ca un vis de toamnă târzie. Ești o prezență subtilă, o umbră care se strecoară printre aripile lor delicate. Fluturii, cu aripile lor albastre, te poartă către mine, iar timpul se oprește în vechile lacrimi prefăcute în îngeri.

În acest vis, toamna se dezvăluie în culori calde și melancolice. Frunzele căzute sunt ca petalele unui rug de foc. În fiecare clipă, simt că sufletul mi se transformă, că timpul se împletește cu eternitatea.

Timpul s-a oprit în vechile lacrimi, iar îngerii ne veghează. Ei sunt martorii trecerii noastre, ai metamorfozei sufletelor noastre. În acest vis de toamnă târzie, ne regăsim, ne pierdem și ne reînnoim.

Mihail TĂNASE

Despre autor