Dimineața își deschide brațele luminii, iar soarele se strecoară prin geam, jucându-se pe mâinile mele. E liniște. O liniște din aceea care îți lasă loc să simți mai profund, să gândești mai clar, să îți amintești mai viu. Și astăzi, ca în fiecare zi, gândul meu aleargă spre tine—singura mișcare adevărată pe care o pot face fără limite.

Mă aflu aici, în această tăcere stranie, unde nu se aud pa
și, doar bătăile inimii mele. Și dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă frumusețea unei zile pentru mine, i-aș spune simplu că: „Tu”… Tu ești ziua mea frumoasă, chiar și atunci când norii se adună pe cer. Ești răsăritul care îmi încălzește dimineața, ești lumina care îmi îmblânzește singurătatea.

Departe, dar mereu aproape, te simt în cuvânt, în dorul care îmi umple pieptul. Distanța și acest scaun mă țin pe loc, dar iubirea nu are bariere. Ea știe să ajungă acolo unde trupul nu poate merge, știe să îmbrățișeze chiar și fără atingere.

Azi mă uit spre soare și știu că, undeva, poate chiar în aceeași clipă, tu îl privești la fel. Și în acea rază de lumină, ne regăsim. Ziua mea frumoasă ești tu. Astăzi, mâine, mereu…

Mihail TĂNASE

Despre autor